Nuu ti-am mai scris de mult, nu ti-am mai impartashit lucruri frumoase de ceva timp J

Poate ca este momentul sa fiu asa cum ma stiai, ce zici?

Cum se face tot uitam repetitiv sa fim noi insine si ne lasam pierduti in avalansha de probleme zilnice? Uneori revin la ceea ce eram si ma deschid un pic catre tine, insa la fel de repede ma inchid si devin rautacios. Stiu cu ce gresesc si cand gresesc, insa ma ataca mai tare cand imi sunt evidenziate greselile intr-un stil ce poate mie mi se pare barbar. Urasc sa gresesc si asta ma face sa ma urasc eu pe mine. Banuiesc ca stiai deja asta

Insa eu vroiam sa iti scriu despre altceva… Fac o scurta incursiune in trecutul nostru si ma infior de placere la amintirile frumoase avute si la iubirea ce am dezvoltat-o intre noi. Blandetzea ta fara margini de care ai dat dovada la inceput nu am uitat-o, de ea imi este dor cel mai mult. Atigerile line si saruturile dulci, imbratzisharile fierbinti… nu pot uita asa ceva.

Sunt momente cand vreau sa ajung acasa mai repede numai sa te vad, sa iti simt caldura alaturi de mine printr-o imbratishare, sa iti privesc ochii umezi si sa sarut buzele catifelate si moi… dar nu mai esti.Mai am seri cand ma trezeam in mijlocul noptii si stateam si te priveam… imi vedeam ingerul! Imi vedeam jumatatea visand, zambind intr-un somn dulce, o vedeam pe cea pe care o iubeam . Poate vrajesc …cum spui tu, insa stii ca atunci cand iti fac complimente nu te vrajesc. E sinceritatea mea cea care iese la suprafatza.

Sunt momente cand nu pot respira cand ma gandesc la chipul tau, la tine, la ce poti oferi. Si ma urasc pentru ca uneori nu inteleg ce gresesc. As vrea sa fiu totul pentru tine si sa iti deschizi inima catre inima mea, sa traim cea mai frumoasa poveste de dragoste, cel mai dulce vis ravnit de toti altii din jurul nostru. …. Nu pot sa traiesc fara jumatate de inima! ce frumos este cand imi amintesc cand imi spuneai ‘te iubesc’ :X imi topea si orice urma de suparare…stii sa ma faci sa pic in bratele tale precum un tradafir leshinat de caldura, in acelasi timp dandu-mi fortza de care am nevoie sa fiu ceea ce doresti. Stiu ca in ultima perioada am cam uitat cum sa fim… insa din ce imi mai aduc aminte poate o sa iasa bine. Nu vreau sa renuntz sa te iubesc, nu vreau sa te uit, nu vreau sa te indepartezi de mine doar pentru ca am innebunit amandoi O sa incerc sa te sustin, o sa incerc sa fiu acel barbat de care ai nevoie….

Sufletul imi plange intr-o singuratatea pustiita de certuri si neintelegeri. As avea tendintza sa renuntz, obosit de frutina zilnica a serviciului si pisalogeala de acasa. Insa daca nu ar fi si stresul asta, viata ajungand a fi prea perfecta, am trai o minciuna… iar minciuna nu este decat o deceptie mult prea elaborata.

23.40 vineri, 07.11.2008

I’m back.. and this time right hopefully for good.

I hate this part here, because this is where the end begins.

O dimineata obishnuita de toamna.. apusul zilei incepe cu rasaritul.

Clipesc usor pentru a ma obishnui cu luminia ce incearca sfioasa sa patrunda in camera. Inca o zi prin care trebuie sa strabat cu bine, nu? Un sarut tandru pe ceafa ma infioara si ma face sa zambesc. Imaginile noptii petrecute in bratzele lui prind viatza si se deruleaza rapind in mintea mea.. zambesc la aminirea lor.

‘Buna dinimeatza, iubito.’ Ce dor imi era sa ii aud din nou vocea shoptindu-mi usor cuvintele de o dulceatza desavarshita.. hmm.. ma indind usor, incercand sa scap de ramaishetele somnului ce inca ma mai incearca. Stiu deja cum urmeaza sa se deruleze primele 10 minute ale dimentzii… las totul sa vina de la sine, asa cum se intampla in fiecare dimineata.

Ma intorc usor catre el, ii caut privirea.. aaa.. uite-o! acea privire ce ma intampina in fiecare dimineata. Ochii mijiti, privire de pisoi ce toarce, insa luminoasa…alt fior.. unul dulce, de data asta, cand ii simt mainile cautandu-mi corpul. Inchid din nou ochii, lasandu-ma in voia lui.. stie ce-mi doresc.. deja ma cunoaste. Supliciul in care ma afund nu ma face decat sa ma aduca pentru a nu stiu cata oara pe culmire placerii.

Intr-un final, convinsa de alinturi, ma ridic, ii iau tricoul si boxerii si ma intrept catre baie, nu inainte de a-i multumi printr-un sarut. Ma sprijin de maginea chiuvetei si ma privesc in oglinda… aceeasi eu, insa o alta in acelasi timp. Am uitat motivele pentru care sunt acolo.. ce se intampla cu mine? Valul durerii cade peste mine. Nu! Nu o sa las pe nimeni sa ma mai raneasca… trebuie sa revin cu picioarele pe pamant si sa redevin acea persoana rationala ce o cunoaste toata lumea de ceva timp incoace.

Ma intorc inapoi, ma imbrac .. imi organizez ziua in minte. Deja stiu ce trebuie facut, doar asa se deruleaza fiecare zi a vietii mele. Oare ce fac diseara? Conteaza? Ma descurc eu..ca de fiecare data…

Iesim din casa. Masina ne asteapta cuminte in fata blocului. Ne avantam in ambuteiajul strazilor bucurestene spre ceea ce este numit servici, acel loc ce ne ocupa cea mai mare perioada a zilei si in care trebuie sa demonstram ceea ce suntem, ce stim si ce dorim pe viitor.

Pornesc casetofonul masinii. Nimic neobisnuit in asta as putea spune. Imi selectez melodia care sa imi dea forta si energie pentru a infrunta o alta zi.

Aprind o tigara. Imi place sa observ cum flacara mistuieste capatul ei.. stiti cum e? E ca si cand ti-ai arde pacatele pe rug. Trag adang primul fum. Simt cum imi umplu plamanii de euforie. ii aprind si lui una.. doar asa ne-am obisnuit. E atat de serios si concentrat cand conduce.. parca am fi mers spre o inmormantare. Doar ca imi zambeste. „Iubita, esti oki?” „ Da, iubitu’. De ce nu as fi.. doar sunt cu tine, nu?” as vrea sa ii spun mai multe, sa ii ating sufletul si sa ii arat ce simt si eu. Nu o sa fac asta.. trebuie sa afle si singur.. trebuie sa imi simta sufletul insagerat si sfashiat. Imi place masca asta a mea. E prea folositoare. Am invatat sa o aplic mai tot timpul si e greu sa o mai indepartez. Poate k am devenit dependenta de ea, insa a devenit deja o parte din mine. Uneori as urla.. alteori as plange in hohote.. dar.. sunt rationala. Rutina ma face sa fiu asa.. oamenii, prietenii.. chiar si el. Nu pot.. nu am voie sa fiu eu.

Desi suntem in traficul aglomerat de ceva timp, nu simt nevoia sa vorbesc. Ii vad fericirea.. nu pot sa i-o demolez. Nu pot sa fiu eu acel buldozer ce calca in picioare, nemilos de-a dreptul, tot ce el incearca sa cladeasca. A uitat seara precedenta… a uitat cum cuvintele lui mi-au mai cutremurat putin inima.. a uitat ce a facut pentru a ma face si mai nesigura decat eram dinainte de a-l cunoaste. A uitat de Mara, Irina, Andreea.. mai stiu eu ce alta reprezentata a sexului frumos ce i-a trecul pragul vietii si si-a lasat dare ca melcul in urma ei…Trece atat de repede peste orice firicel de durere, se poarta atat de.. intagibil. Nu este. Il simt.. e doar inconstient de ceea ce este.. Nu-i nimic. Constiinta mea il ajuta sa se exprime, creativitatea mea este cea ce ii domina personalitatea. Unoeri ma intreb daca exista ceva care sa ii atinga platosa .. ceva care sa il topeasca atat de mult incat sa imi planga in brate asemeni unui copil. Vreau sa ii simt emotia, vreau sa ii arat.. vreau.. insa nu pot sa vreau ceva de una singura.

Ma simt de parca as trai viata altuiva. Merge atat de bine.. de ce sa stric totul. Poate ca eu sunt de vina.. el crede prea mult in mine. Imi ofera prea multa putere.. sau poate stie doar sa ma manipuleze?

Dupa o alta noua zi de munca obisnuita la birou vine si momentul in care ma intreb din nou: diseara ce se intampla?

Metroul de la Timpuri Noi nu imi ofera decat inca o portie de zeci de intrebari de genul ‚ce draq caut eu in lumea asta de cacat si de ce ne place sa ne comportam ca niste animale si sa ne impingem reciproc intr-un mijloc de transport care nici nu ofera conditiile necesare unei calatorii normale.. Wtf! Iar sunt calcata pe pantofi.. ce naibii au bipezii din ziua de azi! Poate ar trebui sa se inventeze, pe langa lectiile de dans.. si lectii de stat pe picioarele proprii.

M-am luptat destul cu multimea calcatoare-de-picioare-prin-metrouri si cu succese nebanuite am ajuns si intr-un final ACASA! La naiba! Ma suna sa imi spuna ca intr-o jumatate de ora vine sa ma ia.. dar eu abia am aajuuuuunsss!!! Shit! Iar nu mai mananc.. iar nu apuc sa vorbesc cu ai mei.. iar trebuie sa fac totul pe fuga. De ce nu poate intelege ca trebuie sa fac o baie, sa imi aleg cu grija hainele pentru a doua zi, ma imi schimb geanta si toate maruntisurile din ea intr-alta, de cu totul alta culoare, caci doar imi iau ghetele de data asta.. de ce nu pricepe ca trebuie sa ma gandesc si ce make-up-uri trebuie sa imi aleg pentru maine.. sa ma gandesc daca mai iesim pe undeva.. daca da, trebuie sa fiu mai.. different.. daca nu, atunci bagam un casual and that’s it! Oh god! Sunt atat de multe lucruri care trebuie sa fiu atenta.. prea multe la care trebuie sa ma gandesc.

A venit deja! Si eu nu sunt gata.. ha! De parca nu ma cunoaste.

Inca o tzigara din care trag cu pofta.. alte pacate.. alte dureri.. alte si cu totul alte ganduri de fiecare data. Fiecare tigara aprinsa imi aduce o alta stare.. e ca o cutie de bomboane de ciocolata poleite, numai ca nu stii ce ascunde fiecare in interior.. poate au crema de wiskey, lichior de caramel, crema de cafea.. la fel si cu ele.. alt fior cu fiecare pufaituira trasa in piept… recunosc ca ma supune la o dulce ameteala si nu vreau sa renunta la ea.

E deja 00.23. O ultima tigara si promit ca mai las si pentru maine… Promit ca las altor ganduri, altor sacrificii, altor principii de urmat, cate o tigara. Te las pe tine sa mi-o aprinzi de data asta. Te las pe tine sa imi fi calaul si sa-mi aprinzi visele noptilor reci ce vor urma.

Promit ca iti mai rezist…desi tu nu iti doresti asta. Ha! Si ce daca.. imi permit sa-mi ‚fumez’ si ultima shansa a zilei de maine. Abia astept sa ma trezesc intr-o noua dimineatza, cu un alt TU, insa cu aceeasi EU de acum. Cu alt sarut.. mai tandru de aceasta data.. alta atingere, mai pasionala si mai fragila… cu alt fior de placere… mai profund. Eu vreau sa raman la fel… si asta numai pentru ca.. e din nou dimineata.. si imi aprind o alta tigara in aerul taios din Bucuresti.

Acest post a fost redactat de catre cea mai mare scriitoare,dramaturga,comedianta,s.a.m.d din toot sectorul 3,pe numele de Superr OnY

Draga mea , mai ti minte cum ne-am cunoscut ? Nici eu . Insa mai tin minte primul sarut de la 3 si 14 ce a tinut pana la si 15 … ar fi tinut pana la si 16 daca te spalai pe dinti . Iubeam tot ce atingeai … si ai atins-o pe Oana … Cristina , Loredana , Ioana si Roxana . Of doamne cat am gresit ! De as putea intoarce ceasul , ar fi noua in loc de sase , ar fi dinou cum era odata , tu sti cum era inainte , eu stiu cum era dupa … vezi , mereu ne completam unul pe altul , formam un intreg … apoi plecai la baie . Nu am stiut sa te pretuiesc , imi amintesc cum ma asteptai plangand pana dimineata cand te luam in brate spunand ” neata ” , cand sarutam lacrimile tale calde si mai dulci ca berea … dar nu la fel ca vinul , cand adormeam langa tine in stanga si ma trezeam in dreapta langa lighian . Ce zile minunate au trecut toate , a fost ca un vis si ar fi ramas la fel dar tu ai decis sa te trezesti cand eu eram inca mahmur , fara sa-mi spui ramas bun , fara sa-mi acorzi macar o a 7-a sansa , ai plecat la fel cum ai venit … plangand de fericire . Astazi stau si ma gandesc la prapastia ce s-a ridicat intre noi , tu chiar ai uitat tot ce am facut pentru tine ? Chiar ai uitat cand ti-am facut cadou cheile de la BMW-ul meu ? Dar niciodata nu ai fost multumita … tu ai fi vrut si BMW-ul . Te-am lasat sa stai la mine in casa , sa speli , sa calci si sa faci curat . Erai atat de fericita cand stergeai praful , iti placea atat de mult zgomotul facut de aspirator , ce s-a intamplat de nici macar batutul covoarelor nu te mai atrage ? Aseara am visat ca erai langa mine , apoi am visat-o pe alta dar numai conteaza , eu pe tine te iubesc ! Nu am mai iubit asa de cand ma stiu si ma stiu de mult sa sti ! Poate ca am gresit amandoi , de ce sa privim inapoi cand avem o viata inainte ? De ce sa fim tristi cand putem zambi ? De ce sa fim singuri cand ne avem unul pe altul ? De ce sa ne uram cand ne putem iubi ? Vezi … spuneai ca nu pot fi romantic dar pot fi oricum vrei tu caci sunt nebun dupa tine ! Te rog nu-mi spune adio , simt ca ma sufoc in casa fara tine … ai promis ca repari aerul-conditionat ai uitat ? Ai uitat multe dar nu te condamn , mai ti minte macar melodia noastra preferata ? ” Chiar de crezi ca viata incearca sa ne infranga , azi cand clipa despartirii a sosit , vreau sa sti ca voi purta in amintire doi ochi tristi…” ce i-am iubit doar eu . Crezi ca vei gasi altul ca mine ? Te inseli , nu-mi place sa ma laud dar totusi … sunt cel mai bun ! Daca nu te intorci pentru mine macar fa-o pentru copii ! Stiu ca nu avem dar aveam de gand sa facem mai sti ? Eu ma gandeam la ce nume sa le punem iar tu te gandeai cu ce sa-i crestem . Zilele au devenit mai reci fara tine , bine , se apropie si iarna dar nu-i asta un motiv , aduceai mereu un grad in plus in viata mea , hai te rog , pana si catelusa te asteapta … sa-i dai de mancare caci n-am timp de ea , ai lasat totul balta si ai plecat fara sa privesti in urma ta , cu ce am gresit ? Am gresit ca te-am iubit ? Nu … nu am gresit , te voi iubi mereu , de aceea iti trimit si aceasta scrisoare pierduta sperand ca va ajunge la tine , la inima ta … ca daca ajunge la maica-ta e nasol , femeia aia nu are suflet ! Dar sa nu vorbim acum de mama ta … e Dracu in fusta ! Inca mai cred ca ea l-a omorat pe taicatu , altfel nu-mi explic cum a murit omul ala de ciroza la doar 98 de ani … un betivan si ala ca si fractu de altfel . De ce ai ales sa ma parasesti ? Era totul atat de CRAZY langa mine , ajunsesei in PARADISE ‘mai leidy’ .. dar nu , tu ai vrut inapoi la mamicutza ta , e si ea batranica , poate vrea sa stea linistita , macar pentru ea intoarcete la mine , n-o mai chinuii … las-o sa moara ! Of of of , ‘mai lady’ of , sti de la ce vine OF ? De la O Floare OFilita … asa esti tu fara mine , eu eram petalele tale , nu le lasa la pamant , nu lasa vantul sa ti le fure , fale sa straluceasca ca odinioara cand era mereu Vara in gradina sufletului meu . In acea gradina stralucesc trandafirii , stralucesc crizantemele … stralucesc superbii crini imperiali ! Dar unde-i oare cea mai frumoasa floare ? O caut in intuneric , indrumat de vise , luminat de stele … si poate in puterea noptii o voi gasi pe ea …regina mea … regina-noptii .

…v-ati intrebat vreodata ce avem toti oamenii in comun…niste lucruri minore pe care daca le studiem amanuntit realizam ca acestea valoreaza enorm….unii dintre noi ne permitem sa avem pretentii exagerate de la anumite persoane si incercam sa le schimbam un anume stil de viata..insa uitam ce greu e sa ne schimbam mai intai propria persoana..dar pe altcineva..oricum mi se pare o prostie faptul ca multi dintre noi accepta sa fie tratati cu superficialitate si mai peste tot a inceput sa dispara respectul fata de celelalte persoane…de aceeea va sfatuiesc pe toti sa le luam toti de mana..si sa incepem sa meditam la aceasta trecere ireversibila a timpului ….sa incepem cu totii sa fim mai buni..sa ne ajutam prietenii cand au nevoie…sa respectam pe oricine oricand…..sa fim mai buni incepand cu propria persoana…sa gandim inainte sa luam o decizie majora…sa facem lucrurile in asa fel incat sa primim felicitari…sa zambim mult mai des si sa fim pozitivi in adevaratul sens al cuvantului…ce spuneti..de maine incepe o noua zi…este prima zi din cele care urmeaza…asa ca..pe curand